Vecini Neașteptați
B2Când Ioana a semnat în cele din urmă contractul pentru noul ei apartament din București, credea că cea mai mare problemă va fi să strecoare vechea canapea prin ușa îngustă. Petrecuse săptămâni întregi imaginându-și seri liniștite în care citea la fereastra ce dădea spre curtea interioară. Ceea ce nu prevăzuse era că, la doar câteva zile după mutare, va fi atrasă în viețile oamenilor din jur.
În prima ei sâmbătă acolo, în timp ce despacheta cutii, Ioana a auzit un zgomot puternic din apartamentul de deasupra. A urcat repede și l-a găsit pe vecinul ei, un bărbat în vârstă pe nume domnul Ionescu, întins pe podeaua din bucătărie, înconjurat de farfurii sparte. Alunecase încercând să ajungă la un raft înalt. Ioana l-a ajutat să se ridice, i-a pregătit o ceașcă de ceai și l-a ascultat explicând că fiica lui îl rugase să se mute într-un azil după ce soția lui murise anul trecut, dar el refuzase pentru că iubea vederea stejarului bătrân de la fereastră.
Seara următoare, o tânără pe nume Andreea din apartamentul de vizavi a bătut la ușa Ioanei plângând. Andreea tocmai aflase că proprietarul intenționa să vândă întregul imobil, ceea ce i-ar fi obligat pe toți să plece până la sfârșitul verii. Economisise ani de zile pentru a-și cumpăra propria locuință și crezuse că va mai avea cel puțin doi ani la dispoziție. Ioana a invitat-o înăuntru, a deschis o sticlă de vin din dulapul ei și au stat de vorbă până târziu. Când Ioana s-a culcat, și-a dat seama că formase deja legături mai puternice aici decât în blocul anterior, unde locuise cinci ani fără să afle numele niciunui vecin.
A doua zi dimineață domnul Ionescu a apărut la ușă cu o mică plantă în ghiveci, ca mulțumire. I-a spus că, dacă imobilul va fi vândut cu adevărat, va accepta în cele din urmă oferta fiicei sale, dar numai dacă Ioana îi va promite că îl va vizita uneori. Ioana a zâmbit și s-a întrebat dacă mutarea fusese de fapt despre găsirea unei noi case sau despre găsirea unor noi motive de a rămâne conectată.