Noaptea la brutărie

Ana lucra de aproape doi ani în tura de noapte la Brutăria Stejar, dar orele liniștite încă o surprindeau. Când ajungea la unsprezece, străzile erau goale și singurul sunet venea de la cheile ei care se învârteau în ușa grea din spate. Până la miezul nopții cuptoarele erau deja aprinse; ea le preîncălzise cu o oră mai devreme ca primele loturi de pâine cu maia să crească în timp ce ea frământa aluaturi mai dulci. Colegul ei Radu se alătura de obicei la douăsprezece și jumătate. În seara aceea însă el sunase să spună că cel mai mic copil al său era bolnav, așa că Ana a pregătit singură patiseriile de dimineață.

Ea a modelat croissante cu mișcări repezi și exersate, amintindu-și cât de stângace i se simțiseră degetele când începuse. La două a băgat primele tăvi în cuptoare și a pornit cronometrul. În timp ce se coceau ea a curățat blaturile de marmură, observând că tura anterioară lăsase o dâră de făină pe podea. Mirosul de vanilie și unt cald a umplut curând încăperea. La trei a verificat registrele de temperatură pe care proprietarul insista să le țină; totul era în limitele cerute, ceea ce a liniștit-o pentru că inspecția din luna trecută fusese strictă.

Deodată telefonul a sunat. Era șoferul de livrări care anunța că dubița lui se stricase pe centura orașului și că va întârzia cel puțin patruzeci de minute. Ana a calculat că pâinea va fi gata înainte să ajungă el, așa că a hotărât să înceapă ambalarea produselor răcite din noaptea precedentă.

Până la patru și jumătate brutăria era luminată de razele aurii ale soarelui care răsărea și pătrundeau prin ferestrele înalte. Ea tocmai terminase de etichetat ultimele cutii când înlocuitorul lui Radu, un ucenic nou pe nume Mihai, a intrat cu două cafele mari. El și-a cerut scuze că venise mai devreme și s-a oferit să ajute la încărcarea dubiței. Ana a zâmbit, recunoscătoare că tura lungă era aproape de sfârșit. Când a ieșit în aerul proaspăt de dimineață la șase, și-a dat seama că transformase din nou ingrediente simple în rânduri de pâini și patiserii perfecte în timp ce restul orașului dormea.