Să trasez exact granița

La A2 regula era simplă: dacă e spus momentul întâmplării — Past Simple, dacă nu — Present Perfect (A2 #20). Ea e corectă, dar nu răspunde la întrebarea principală: ce alegi când momentul nu e spus și par să se potrivească amândouă? Aici — toată granița.

Forma — o reamintire:

Diferența principală — de unde privește vorbitorul. Present Perfect privește din „acum”: întâmplarea a fost în trecut, dar discuția e despre ce a ieșit din ea acum. Past Simple pune întâmplarea în trecutul încheiat, pe raftul ei de timp, iar discuția e despre întâmplarea însăși. De aceea perfectului i se potrivește întrebarea „și ce-i acum?”, iar lui Past Simple — „când a fost asta?”.

Când se alege Present Perfect.

Rezultatul se vede acum: I've lost my keys — cheile nu sunt, nu pot intra. Compară: I lost my keys last week, but I found them — episodul e închis, iar rezultat nu există.

Vestea. Prima comunicare despre o întâmplare e aproape întotdeauna la perfect, iar detaliile — la Past Simple: detaliile capătă timp și loc, iar timpul perfectul nu-l suportă.

Perioada nu s-a încheiat încă: I've had three coffees today. Dacă perioada s-a încheiat, e nevoie de Past Simple: I had three coffees yesterday. La fel se împarte this morning: la zece dimineața — I've drunk two coffees this morning, seara — I drank two coffees this morning.

Experiența unui om care trăiește sau un lucru care mai poate continua: She has written four novels. Despre cineva a cărui viață s-a încheiat — Past Simple: Dickens wrote fifteen novels.

Indicatorii de timp ajută, dar nu hotărăsc totul:

never, recently, today, this week apar cu ambele timpuri, și hotărăște același lucru: s-a încheiat perioada? I've never been to Wales — viața continuă; I never saw him again — povestea e spusă până la capăt.

Britanic și american. În engleza americană cu just, already, yet se pune des Past Simple: Did you eat yet?, I just saw him. Nu e o greșeală, dar în varianta britanică, pe care o învățăm, se spune Have you eaten yet? și I've just seen him.

Compară:

Cum înțelegi alegerea interlocutorului. Timpul verbului îți arată ce așteaptă omul de la tine. A spus I've lost my keys — anunță o problemă și, cel mai probabil, așteaptă ajutor sau compasiune. A spus I lost my keys — începe o poveste, și vor urma detaliile. Întrebarea Have you seen Tom? înseamnă „am nevoie de el acum”, iar Did you see Tom? — e despre un caz anume, de exemplu despre petrecerea de ieri.

Așa nu se spune. ✗ I've been in London last year → ✓ I was in London last year. last year închide perioada, iar perfectul cu el e imposibil, chiar dacă excursia ține de experiența ta. Pentru experiența fără timp — I've been to London (A2 #4).

Verifică-te. Îți cauți ochelarii și îi spui unui prieten — I lost my glasses sau I've lost my glasses? De ce în întrebarea When did you buy it? nu poate sta perfectul? E seară, povestești despre dimineața de azi: I've had sau I had two coffees this morning?