Să redau sfatul altcuiva

După B1 #15 poți repovesti orice cuvinte prin said, told și asked. Dar într-o repovestire vie contează mai mult intenția decât cuvintele: omul sfătuia, refuza, promitea, propunea. Engleza redă intenția printr-un singur verb. He said, "I'll help you" → He offered to help me. Repovestirea devine mai scurtă, și se vede imediat de ce a spus omul asta.

Forma: trei modele. Verbele se împart în trei grupe, după ce urmează după ele. Grupa trebuie învățată odată cu verbul.

Verb + cine + to + verb. Vorbitorul vrea ca altcineva să acționeze, de aceea omul acesta trebuie numit. Negația — not to.

Tot aici intră ask și tell din B1 #15: asked me to wait, told us not to be late.

Verb + to + verb, fără destinatar. Vorbitorul se apucă el însuși de treabă sau refuză el însuși, de aceea nu e nevoie să numești alt om.

Verb + -ing sau prepoziție + -ing. suggest propune o idee pentru toți deodată, și cine o va face nu e numit — de aici -ing. După o prepoziție (for, on) verbul stă întotdeauna în forma cu -ing.

suggest are și o a doua variantă — cu o propoziție întreagă: She suggested that we should go by train. Așa e comod când trebuie spus cui i se propune.

Ce devine mai simplu. După verbele de intenție nu e nevoie de concordanța timpurilor din B1 #15. Forma to + verb și forma cu -ing n-au timp propriu: timpul îl ține însuși verbul de intenție. Compară: He said he would call me — redarea cuvintelor, cu would; He promised to call me — redarea intenției, și would nu mai trebuie. Repovestirea devine nu doar mai scurtă, ci și mai simplă.

Unele dintre aceste verbe primesc și o propoziție întreagă cu that: She promised that she would call, He agreed that the plan was good. Dar pentru intenție forma scurtă sună mai firesc. Când povestești o conversație, verbele de intenție alternează de obicei cu said și told. Dacă redai toate replicile prin said, povestea sună monoton, iar dacă le redai pe toate prin verbe de intenție — ca procesul-verbal al unei ședințe.

Când ce verb. Indiciul e chiar în cuvintele vorbitorului:

Sfatul direct: You'd better… Înainte să repovestești un sfat, trebuie să-l poți auzi și să-l poți da tu însuți. Pe lângă should (A2 #11) și If I were you (B1 #8), engleza are un sfat cu avertisment: had better + verb fără to. El înseamnă „mai bine fă așa, altfel o să fie rău”. had nu e aici trecut: forma e fixă și vorbește despre prezent sau despre viitorul apropiat. În vorbire aproape întotdeauna se scurtează: 'd better.

Negația — not după better: You'd better not. 'd e aici had, nu would, deși se scrie la fel.

should sau had better? You should see a doctor — un sfat calm, „ar trebui”. You'd better see a doctor — mai insistent și despre un caz concret: dacă nu faci asta, vor fi urmări. De aceea despre adevăruri generale nu se spune had better: People should sleep eight hours, nu had better. Spus unui șef sau unui necunoscut, You'd better… poate suna a amenințare; despre tine însuți — I'd better go — așa se spune mereu și cu oricine.

Repovestirea. Sfatul direct se redă printr-un verb de intenție: "You'd better see a doctor" → She advised me to see a doctor; "You'd better not swim here" → He warned us not to swim there. had better în vorbirea indirectă nu se deplasează, și e posibilă și varianta cu said: She said I'd better see a doctor.

Compară offer și suggest — în română amândouă se pot spune „a propune”, deși pentru offer există și „a se oferi”:

offer — să te oferi pe tine, ajutorul tău sau un lucru; suggest — să propui o idee.

Încă exemple:

Așa nu se spune. ✗ He insisted to pay → ✓ He insisted on paying. După insist vin întotdeauna on și forma cu -ing. ✗ You'd better to go → ✓ You'd better go. După had better, ca după un verb modal, nu se pune to.

Verifică-te. Cu ce verb redai "Let's take a taxi"? Ce nu e în regulă în He advised to rest? Cum spui „Mai bine să nu întârzii” și cum repovestești asta?